…Muza mea !

The-Judgment-of-ParisRomanele de dragoste se nasc din lacrimi si rani, cicatrizate de fapte de iubire demne de subiecte de ode. Pana si Cleopatra si Antoniu s-ar fi inchinat in fata iubirii ce ne leaga …

Am tot stat si am privit evolutia rapida dintre noi, cu strangere de inima sa nu ne pripim, si am ajuns la concluzia ca suntem doua caractere identice, ce pot fi identificate doar prin diferenta de sex (funny).
Doua fiinte ce cunosc toate tainele mintii lor si care se lupta pentru a fi mai buni, cam asa am putea sa ne definim in cateva ( chiar putine) cuvinte.
Si totusi cum supravietuim impreuna (Paradoxul existentei) ?!!
Lasa-mi onoarea de a iti raspunde tot eu : TU, cel ales de inima mea, care mi-a umezit ochii de fericire, care ai facut dintr-un cocon sa iasa un fluture ce face ca orice sa paleasca in jurul sau, care doar printr-o simpla sarutare si cu o imbratisare aduci liniste in purgatoriul sufletului meu, esti darul cel mai depret ce ar fi putut sa il primeasca o inima de ” copila” !
„Copila”, a carei ochi de femeie stralucesc mai tare decat stelele cand te zaresc, a carei minte ai ajuns sa o imparti in doua: pajistea ta si sertarele restului de lume!
Iti multumesc muza mea, ca ma inspiri !

P.S.: Timpul ne este martor ca destinele ne sunt impletite!!!

Lasă un răspuns