Din suflet…

Pană  condusă de mâna ta ” perturbând” alinierea corzilor. Tu contopit cu notele dând armonie camerei, casei, îmbătându-mi sufletul cu muzica ta.
Practic cucerindu-mi și cel mai mic și stingher colț de inima, ce nu a mai simțit emoție , ce a uitat ce înseamnă să fii
OM, ce a devenit zid împotriva tuturor.
Nu știu cum reușești  cu muzica ta să faci din omul-obosit și fără chef, acea persoană senină și plină  de trăiri.
Poate te ajută fumul de țigară sau poate e doar prezența ta de vină sau poate cele doua îmbinate realizând tabloul perfect!
Și  asa ajung la aceiași idee ce am așternută acum câteva zile. Sunt cuvinte simple, ce nu se pierd în pompozități sau cuvinte sofisticate: În timp înveți că #dragostea( de orice natura este ea) nu se traduce prin fluturi în stomac, ci prin gesturile mărunte, prin zâmbetele aduse pe chip, prin lacrimile de fericire și prin felul în care susții #persoana de lângă tine!
Cu ochii scăldați în lacrimi de fericire îmi dau seama că în fond  e frumos să fii un Om cu sufletul deschis și că nu e așa rău să oferi ce ai tu mai frumos. Chiar dacă viața până atunci te-a învățat să nu mai pui preț pe suflet, ci să  fii un individualist, egoist fără conștiință !!
Pot doar mulțumi celor ce mi- au „dat” lecții, pentru că acum am învățat să apreciez mai mult ceea ce am!!

Lasă un răspuns