Poate…!

bogdan-grigore-nuduri-artistice-release-me Oamenii ne pot dezamagi in fiecare zi, daca nu invatam sa nu mai avem asteptari sau daca le permitem sa faca ceva ce ar putea lasa urmari, rani… ce nu ar reusi sa se cicatrizeze prea usor, poate chiar deloc!!
Oare de ce nu reusim sa invatam ceva din fiecare experienta, ca sa nu mai dam de acel gust amar, ce pare sa se acutizeze pe masura ce se repeta.. ?
O intrebare ce pare sa nu aiba un raspuns valib, prea curand… O fi din cauza varstei, inca „fragede”, a lipsei de experienta sau doar pur si simplu din cauza sperantei (ce pare sa nu dispara), ca poate se va schimba ceva?!
La cei doar 23 de anisori ai mei, am invatat la nivel teoretic ca e bine sa te opresti din a acorda a doua sansa sau de a acorda circumstante atenuante celor din jur pentru faptele ce m-au afectat, dar la nivel practic nu am incetat sa sper, crezand ca poate se va intampla o Minune!!
De cata „naivitate” dau dovada… Oare de ce nu se poate schimba acest aspect..? Ce ar trebui sa fac sau la ce sa apelez ca sa devin „acea stana de piatra”, indolenta si egosita?!
Poate totusi timpul nu ma va lasa atat de mult sa descopar raspunsul!!!!
Poate…

Multe bune si nebune!!

images Am inchis cutii si cutii, am creat cufere, peste cufere, in care sa le ascund, astfel poate trec mai usor peste oameni, dezamagiri, evenimente ce nu as vrea sa isi lase o amprenta prea mare asupra sufletului meu.

Si mai exact fac asta de fix 169 zile…. Poate suna absurd sa tin evidenta…

Ultima intamplare neplacuta, a fost sa descopar ca fix omul din categoria sexului frumos,  in care puneam baza s-a schimbat la 180 grade, la simpla aparitie a unui om la adresa caruia in mare parte aducea „ofense”. Lucru ce ma face sa ma gandesc daca nu face la fel si cu mine… dar e o intrebare stupida, pentru ca normal: la fel se intampla si cu mine, sunt un subiect negativ.

Trecand peste acest moment, ca sa nu ne stricam ziua, si insumand toate cele de pana acum, am ajuns la concluzia ca titlul de ” mama ranitilor” nu mi se cuvine, imi dauneaza.. si pretul platit pentru a il detine.. e prea mare!!

Asa ca prefer sa ma bucur de oamenii care imi insenineaza ziua doar cu simpla prezenta, chit ca si acolo mai apar frictiuni, acestea au rolul doar de a ne apropia si de a mai anima viata, mai exact sunt ca sarea si piperul in mancare.

Asadar dragilor ” s-a eliberat postul, puteti sa il ocupati linistiti, ca nu mai concureaza nimeni”!!!

 

 

Ultima zamislire a degetelor

geisha

OMUL, vietate inzestrata cu harul viului grai, rationament si personalitate, de multe ori multipla, puternica sau stearsa, dar existenta. Ce actioneaza sub imperiul impulsurilor si se lasa caulauzit de trairile interioare, provocate de mediul exterior si de ansamblul ce il alcatuieste.

Dar toate darurile astea pentru ce?! Care e scopul lor, daca nu se foloseste de ele in scopuri eficiente si benefice?

Nici eu nu detin raspunsul… sau il detin doar pentru propria persoana. In ciuda faptului, ca sunt o faptura complicata, cel putin asa cred, cu toate ca unii mi-au spus ca sunt simpla. Ma complic, doar pentru ca nu imi plac lucrurile simple…. Dar asta e alta poveste, revenind, stiu de ce ma aventurez in labirinte si nu merg pe cararui la vedere, simple si fara ocolisuri, din placerea de a explora si simti fiecare sentiment, din dorinta de a incerca fiecare portita intalnita si de a invata ceva nou!

In materie de oameni, nu vreau sa ma simplific, pentru ca asta ar duce la scaderea intensitatii cu care traiesc fiecare aspect al vietii. Si in plus, e un mod de a fi aparte, de a ma diferentia de cele alte cateva miliarde de domnite.

Nu stiu daca ma ajuta sa fiu asa sau pur si simplu e o piedica in a vedea ceea ce este cu adevarat important. De asta imi voi da seama, probabil, cand voi fi ceva, mai mult, mai mare.

 

P.S.  Zic, sa curga muzica si sa lasam condeiul timpului sa scrie pe pagina vietii, apoi sa observam ce e bine sau rau!

 

Un nou inceput!!

 

Nu am mai asternut nimic de ceva timp, lipsa de chef si inspiratie… Nu e o scuza tocmai buna, dar in de ajuns de credibila, cel putin pentru mine.

Pai cum sa incep, nu stiu. Cu faptul ca am cunoscut acum aproape o luna un domn, cu ochii superbi, care m-a abordat intr-un stil clasic: „ai o tigara ?” .

Si asa a inceput o tachinare copilareasca si un schimb de replici, care mai de care, mai inteligente si hazlii, urmata de o iesire intr-un club ( pentru el incognito ).

In mintea mea era „e ceva doar de moment”, dar de unde?! Am inceput sa mai vorbim, sa iesim si culmea chiar des, spre surprinderea mea.

Ma simt ciudat de bine. Chiar daca era ceva acolo, ce parea cam greu de inlocuit, dar nu imposibil. Pana la urma mi s-a tot spus: ” meriti sa fii fericita!”, acum am luat atitudine si, aparent, cu omul potrivit!

Chiar uitasem cum e sa fii o copila alintata, care sa aiba ochii mari de bucurie. Ma simt ca pe vremea cand gaseam placut doar gesturile mici sau doar o strangere in brate, sa iti vezi silueta cuprinsa de bratele barbatului  „cu puteri supraomenesti” asupra ta!

Et voila, acum pot visa!!!

 

flower-girl-nature-smile-sun-Favim.com-136540

C’est la vie (2) !

abstract1-jpg1292158545

                              Cand frumusetea poate fi descrisa de arta imaginatiei, atunci e demna de un rege !!

      Cum pot incepe?! Da, te-am cunoscut si am ajuns in bratele tale intr-un mod nu tocmai placut, care te poate face sa te gandesti ca la un moment dat ti se poate intampla si tie …

Oricum, stiu ca ti-am mai gresit  (presat, sufocat, dormind in bratele celui mai bun prieten al tau, dar atat),si cu toate astea, vedeam cu atasamentul fata de tine se transforma in ceva mai mult, in ceva in ce tu nu iti vei putea asuma.

In ciuda faptului ca multe lacrimi s-au varsat, de care nu ai habar, am vazut, cat am putut, parti frumoase din tine, de care, probabil, s-ar indragosti oricine daca le-ar zari.

Sa nu o mai lungesc atat, esti un om frumos, care e doar imbracat intr-o atitudine sictirita si nepasatoare sau cel putin asa te vad eu..

E drumul tau si modul tau de a fi, nu pot schimba asta si nici nu pot face parte din el, doare putin, dar pana la urma prefer sa raman cu amintirea unui om, care m-a incantat intr-o perioada a vietii. Sper sa gasesti, de fapt sigur se va intampla, o fiinta care sa reuseasca sa ridice acea bariera, sa stapaneasca mai bine rabdarea si sa te faca sa radiezi!

P.S. Acum fiind ultima data cand voi mai lasa orgoliul la o parte !!

…fatuca aia, dulce…

 

sad_girl___by_emoticideCele mai mari batalii pentru un om nu sunt cele armate sau cu cei din jur, ci cele interioare. Si una primordiala, e cea in care vrei un om, nu il ai… ai putea, dar doar o farama din el… si ti-ai dori mai mult…; cand ai vrea ca el cu cel mai mic gest, sunet sa iti aduca zambetul pe fata, sa iti faca ziua mai usoara, mai senina; cand ai vrea sa vorbesti cu el, dar iti impui sa nu o mai faci, pentru ca iti va fi mai bine mai tarziu; cand crezi ca te va contrazice si va incerca sa iti aduca optimismul, de care tot vorbea ca iti lipseste…

Dar totul pare doar un film creat in capul cuiva care a sperat ca se va intampla ceva ce va contrazice toate presentimentele. In aproape 3 luni, s-au mai schimbat unele lucruri, nu foarte mult, dar nu in de ajuns, ca sa te faca sa spui ca: „da, am rabdare!”, sa iti dea acel gram de siguranta!!

As fi naiva sa spun „ca poate ma insel”… Asa ca mai bine un rand de lacrimi, acum, combinate cu nepasarea lui si obtii reteta perfecta sa devii imuna la fatuca aia, dulce cand doarme, sau la acel zambet, care ti se pare cel mai cuceritor, cand il zaresti, ori caldura, rar regasita, dar destul de puternica sa iti faca inima sa bata nitel mai tare…

Cu toate astea inima imi spune sa mai astept, dar mintea.. cauta orice mijloc sa se opuna..!!! Ramane doar vorba aceea cu timpul: ” timpul le rezolva pe toate!”

 

Nu confunda jocul cu viata …

chessIndiferent de ceea ce ne leaga, legat, de pozitia in viata, de atasamentul dezvoltat, de faptul ca recunosc ca ar fi trebuit sa iti fi spus care e realitatea, ca am gresit ca am trait intr-o himera, ca nu a fost rabdare, ca am oscilat.. poate nu ma judeci, dar vreau sa fiu eu impacata… ai sa ramai omul care imi poate aduce zambetul pe buze si chiar daca s-ar schimba natura atasamentmentului, e degeaba, ca nu se va intampla nimic… din ce am visat!!
P.S. Oamenii, cand e vorba de sentimente nu sunt ca la sah, iar jocul de mijloc, nu poate tine o eternitate…

…nu cred in minuni

tumblr_nlrslinkk21rzrezao1_1280  Poate esti ” un terminat”, dar eu nu pot sa vad decat un om, care nu mi-a facut doar trupul sa tremure, ci si inima… Si asta m -a incantat cel mai tare. Cand am auzit ‘nu te atasa de el” , o parte din mine stia ca nu ar trebui sa asculte. ci sa se lase ghidata de simtiri, dar aparent acel  cineva avea dreptate…
Acum stau si imi vad chipul umezit de lacrimi si mintea acaparata doar de imaginea in care bratele tale cu forta imi cuprind trupul fragil, dandu-mi seama ca e doar o amagire si peste care ar trebui sa trec.. Sa nu ma mai atarn doar de parti din tine, sa vad realitatea, ca nu va fi niciun vis frumos!!! Si ca oricat se va astepta, nu se va produce o minune!!
…. si in momentele in care vad clar totul, sper ca ma vei „lovi” cu un gest surprinzator…, dar normal nu se va intampla!!! Pana la urma nu ne leaga nimic….
Si uite de aceea nu cred in minuni!!!

Ori…ori

jg7cs6Atat de sictirita… si fara chef, mintea e chill si totusi o partea din ea isi framanta si ultimul gram de rabdare cu tine.. Nu inteleg de ce am bafta la asa oameni…?! Cand atentia mea ar  trebui sa se aplece asupra celor care merita, care se pupa cu lumea mea… si ideiile ce le am, principiile ce le respect, asupra celor care au aceleasi valori si teluri !!!

Stau si imi dau dureri de cap pentru ceva atat de indifirent, care, cel putin din cate vad acum, nu va putea oferi vreodata ce am eu nevoie…ca orice femeie normala, a zilelor noastre sau nu neaparat. Trebuie sa imi fac curaj sa pun piciorul in prag, ori calea de mijloc, sa fie bine amandorora, ori nimic!!!!